Loading

Delia Marcu, Project Manager Caravana NexT: Chiar dacă ne dorim să ajungem la cât mai multă lume, și asta se întâmplă în orașele mai mari, și în orașele mai mici îmi doresc să le oferim oamenilor bucuria unui cinema în aer liber, și poate prima lor interacțiune cu filmele de scurtmetraj

De abia am așteptat să publicăm acest interviu cu Delia Marcu – Project Manager al Caravanei NexT și parte din echipa de organizare a Festivalului Internațional de Film NexT. Delia are o experiență fantastică în organizarea festivalurilor de film și nu de ieri, de azi, ci chiar de multă vreme. În prezent coordonează cu succes un proiect care ni s-ar părea tare dificil de organizat multora dintre noi – Caravana NexT: un cinematograf mobil care se plimbă prin orașele din țară.

Am vrut să aflăm pentru voi (mulțumim mult, Delia, pentru generozitate) ce tips & tricks ar fi de ajutor dacă intenționați să duceți festivalurile voastre prin țară.

Așa că, vă recomandăm din toată inima să urmăriți cu atenție sfaturile Deliei din interviul următor.

Sperăm să vă placă la fel de mult cât ne-au plăcut și nouă. Aaa. Și nu uitați să fiți cu ochii pe Caravana NexT!

festivalier

Festivalier: Din 2015 până în prezent ai făcut parte din echipa de organizare a Festivalului Internațional de Film NexT și ești Project Manager al Caravanei NexT. Care a fost motivul pentru care ai decis, împreună cu echipa, să duceți filmele din festival și prin orașele din țară?

Delia Marcu: Activitatea mea la NexT a început din 2014 și puțin invers: mai întâi Caravana și apoi m-am alăturat și echipei Festivalului, din 2015. Ideea unui cinematograf mobil care să prezinte scurtmetrajele de la NexT exista deja când Yvonne Irimescu, în prezent Director Executiv al Festivalului Internațional de Film NexT, m-a contactat, luând în considerare experiența pe care eu o avusesem deja în organizarea unui astfel de proiect: un turneu de 2 luni de cinema în aer liber prin țară.

Caravana Filmelor NexT a apărut în urma cererilor mari primite după terminarea festivalului de a difuza scurtmetrajele de la NexT și în alte orașe, în diferite evenimente locale. Astăzi, realizând deja de 4 ani acest proiect, consider că a fost cea mai bună inițiativă de a apropia un public nou de formatul filmelor de scurtmetraj, propunând mai mult decât o proiecție, oferind o experiență publicului și o parte din atmosfera NexT-ului.

Încă din primul an am încercat să dăm o identitate aparte Caravanei Filmelor NexT, care să completeze specificul ei oricum diferențiat prin conținutul artistic și să ofere o experiență noilor spectatori. Practic, ne doream ca NexT-ul să aibă “prieteni” în toată țara, ceea ce am și reușit în orașele în care am mers an de an (de la spectatori, până la voluntari și chiar autoritățile care ne sprijină local în organizare).

Astfel, după mai multe brainstorming-uri am ajuns la conceptul de “Picnic și Cinema sub clar de lună”. Inițial ne-am gândit să căutam locuri reprezentative ale orașelor pe care să le punem în valoare odată cu proiectul și în jurul cărora să generăm un trafic în zilele în care staționăm în oraș.

festivalier
Foto credit: Alex Gaboran

Am început să ne uităm pe hartă și să alegem orașele care au spații verzi aparte, cum ar fi Brașovul unde proiectăm pe Aleea de sub Tâmpa, Cetatea Oradea sau spațiul minunat descoperit anul acesta în Baia Mare – Câmpul Tineretului. A fost un risc pe care ni l-am asumat încă din primul an: alegerea unor spații care nu sunt la îndemâna publicului, așa cum sunt piețele centrale unde se întâmplă alte evenimente de acest gen, dar care îți oferă o experiență într-un cadru natural unde poți veni cu pătura să stai direct pe iarbă verde în timpul tău liber și, în plus, să vizionezi filme.

Faptul că am știut de la bun început de acest risc și ne-am concentrat toate eforturile de comunicare în această direcție a fost un beneficiu într-un final. Lucrurile se așază: acum toți știu de noi ca fiind cei cu “picnic, cinema și filme scurte”, iar lumea vine cu propriile pături, izoprene și chiar coșuri de picnic. E minunat și există un sentiment de comunitate puternic. Se poate și în afara Bucureștiului.

Revenind la filmele de scurtmetraj pe care le plimbăm după festival prin țară, este foarte important să existe un cinema în aer liber cu acest specific. Au existat și orașe de-a lungul anilor în care acest format a fost complet necunoscut publicului. Din păcate, filme de scurtmetraj nu poți vedea la cinema în mod normal. Deseori, din momentul în care începem să instalăm echipamentele primesc din partea oamenilor curioși întrebarea: “ce faceți aici?” sau “ce film vedem în seara asta?” și petrec foarte mult timp discutând cu ei despre faptul că sunt mai multe filme, că pot avea de la 4 minute până la 20 și ceva unele dintre ele și că într-o oră și jumătate pot vedea mai multe povești. Sper în fiecare seară că printre aplauzele de final de după fiecare film sunt și cele ale persoanelor cu care am discutat, cei pe care i-am convins să rămână.

Foto credit: Andrei Neamțu

Festivalier: Suntem în plină desfășurare a Caravanei NexT 2017. Până acum ai fost la Baia Mare, Cluj-Napoca, Vatra Dornei, Oradea, Sinaia si Brasov. Cum au fost aceste prime seri cu filme în aer liber și cum au reacționat comunitățile locale?

Delia Marcu: Anul acesta, în al 4-lea an de existență a Caravanei, am făcut un mic upgrade – am introdus 3 seri de eveniment în fiecare oraș, în loc de 2 seri cum aveam în ceilalți ani. Tocmai pentru că în 6 orașe din cele 7 parcurse mai fusesem și în anii trecuți, simțeam nevoia de a introduce o seară în plus, însă nu eram foarte convinsă. De aici așteptam și eu reacții din partea comunităților locale. A fost mai mult decât bine, a treia seară este la fel de bine primită și sunt la fel de mulți spectatori. Mai mult, am luat o decizie foarte bună și din punct de vedere organizatoric. Cel mai mare dușman al evenimentelor în aer liber este vremea, care îți poate anula, fără să poți face nimic, toate eforturile depuse până atunci.

Întotdeauna caut soluții să mutăm proiecțiile indoor, însă nu mai au același farmec. Și trebuie să recunosc că mi-e mai greu să fac asta în aceste orașe pe care nu le cunosc, în care și persoanele care m-ar putea ajuta sunt într-un număr redus, iar ora târzie la care ar trebui să se întâmple mutarea ne complică lucrurile din punct de vedere logistic.

Dacă în alți ani ajungeam să sun la INMH, aeroporturi, să verific toate site-urile de vreme și să-mi țin echipa tehnică în stand-by până în ultimul moment când eram convinsă că am luat în calcul toate ipotezele și soluțiile pentru a lua o decizie finală, acum există această a treia seară.

Este aproape imposibil să fie 3 zile la rând vreme nefavorabilă și sunt și eu puțin mai relaxată. Parcă s-au aliniat mai bine toate anul acesta, din această relaxare, din 21 de seri de proiecție nu am anulat decât o seară la Sinaia și am mutat indoor o proiecție la Vatra Dornei. Pentru mine e o satisfacție, deși de multe ori nu ține de mine, să știu că cel mai incontrolabil factor, în cazul nostru vremea rea, ne-a ocolit. Înseamnă că ceva facem bine și frumos.

festivalier

Cum au reacționat în cele 3 seri până acum comunitățile locale? Au râs, au aplaudat, au venit cu familia (câte 3 generații uneori), au venit cu prietenii și chiar s-au legat prietenii noi între oameni necunoscuți dacă au trebuit să împartă aceeași pătură.

Miza Caravanei este un pic diferită de cea a festivalului. Aici lumea nu judecă filmele. Nu am auzit spectatorii să fie mai puțin interesați de seara de filme românești decât de seara de Oscaruri, de exemplu. Din contră, sunt curioși. Și asta mă bucură.

Îmi doresc să le ofer spectatorilor o experiență pozitivă, în locurile lor, în comunitatea lor și prin experiența asta să încurajăm mai mult consumul de cinema.

Au plecat de la noi zicând: “ce seară faină”, “ce mișto a fost ultimul film”, “venim și mâine seara?”, “ce bine că eram în oraș când s-a întâmplat asta” – auzite în public, în timp ce strâng păturile după terminarea proiecției.

Cea mai mare surpriză am avut-o la Baia Mare anul acesta, un oraș nou pentru noi. A fost minunat, foarte multă lume, un public cinefil.

Pe timpul zilei nu este deloc un oraș agitat. Nu înțelegeam, în timp ce mergeam spre diferite instituții pentru a rezolva diverse aprobări, unde sunt toți oamenii? Cum ajung eu la ei să îi invit la noi, la cinema? În Baia Mare s-a întâmplat să intru în contact cu Alina Rad, căreia îi mulțumesc foarte tare. O persoană care cunoaște foarte bine comunitatea locală, fiind implicată în organizarea mai multor evenimente culturale locale. Da, nu sunt oameni pe stradă sau la terasă neapărat, dar seara merg la teatru, merg la film, merg la aproape tot ce se întâmplă în oraș. Merg împreună. Petrec timp împreună, își dau mai departe veștile bune. Inclusiv familia care deținea pensiunea în care eram cazați a venit seara la noi la proiecție. Am discutat a doua zi despre filme, în special despre cele românești.

festivalier
Foto credit: Andrei Bucisan

Festivalier: În urma comentariilor pe care le-am primit pe pagina Festivalier, suntem curioși: care au fost criteriile de selecție a orașelor în care ai mers anul acesta cu Caravana NexT?

Delia Marcu: Să încep cu începutul. Inițial, în 2014, eu am avut strălucita idee de a parcurge atâtea orașe câte ediții are NexT-ul în anul respectiv. Am început cu 8 orașe, apoi 9, apoi la 10 am realizat că este puțin prea mult și ne îndreptam spre ceva din ce în ce mai greu realizabil. Eu călătoresc personal împreună cu echipa tehnică și a noastră mașinuță mergea aproape prin toată țara.

Țin foarte tare la interacțiunea pe care o avem cu publicul, discutăm cu ei, răspund la orice întrebare, în fiecare seară introducem programul și facem cunoștință – cine suntem și de ce facem asta. Mai mult, datorită specificului de picnic și cinema sub clar de lună avem un set-up de locație pe lângă proiecție, pe care îl instalăm și dezinstalăm în fiecare seară. Prin urmare, am decis ca anul acesta să rămânem la 7 orașe, cu 3 zile de proiecție. Practic, am crescut cu o zi numărul de zile de eveniment față de anul trecut.

Sunt câteva orașe în care am mers de la prima ediție pentru că publicul dorește și autoritățile ne contactează din iarnă să ne programăm sosirea. Astfel știam sigur că vom merge în Brașov, Oradea, Arad, Vatra Dornei. Apoi restul orașelor trebuie să le aleg în funcție de cum se conturează traseul. În fiecare an este o regulă principală pentru mine să avem și orașe noi.

De anul trecut am început să iau în considerare și orașele turistice, cum ar fi Sinaia, și chiar astăzi am fost sunată să mergem la anul și la Predeal. Pentru mine este provocarea cea mai mare să reușesc să avem un traseu cât de cât logic, să traversăm harta în linii drepte, să iau în considerare datele cele mai potrivite în funcție de oraș și ceea ce se întâmplă în anumite perioade în el, să am grijă ca unele orașe să fie în zile de week-end. Am foarte multe drafturi de excel cu mai multe variante de traseu și foarte multe discuții cu autoritățile încercând să găsesc soluțiile cele mai bune.

De-a lungul anilor am încercat să avem și orașe mai mici (ex: Târgu Neamț, Sfântu Gheorghe), dar și orașe mari.

Chiar dacă ne dorim să ajungem la cât mai multă lume, și asta se întâmplă în orașele mai mari, și în orașele mai mici îmi doresc să le oferim oamenilor bucuria unui cinema în aer liber, și poate prima lor interacțiune cu filmele de scurtmetraj. Trebuie să exploatăm potențialul și să întreținem constant prezența evenimentelor culturale. Este mai greu, dar nu imposibil.

Cumva, în cei 4 ani am mers mai mult spre partea de sus a țării, datorită cadrului natural oferit pe care noi l-am căutat, însă nu este exclus să facem picnic și cinema sub clar de lună în viitor și în orașele de la Dunăre, de exemplu. Avem și acolo unde să punem păturile. Iar noi, la NexT, avem și multă imaginație.

Foto credit: Andrei Neamțu

Festivalier: După aproape 4 ediții, ne poți spune trei momente faine pe care le-ai trăit?

Delia Marcu: Cele mai multe momente faine le-am trăit în echipă și seara la proiecții, așa, ca imagine de ansamblu. Cred că este de înțeles că suntem niște oameni plecați cu bagajele mii de kilometri și multe zile, printre străini și multe situații necunoscute în fiecare zi. Am multe amintiri din cei 4 ani. Un moment fain, apropos de acest context, a fost acum câteva zile la Brașov, când am vorbit la începutul ultimei seri și le-am spus brașovenilor cât de mult ne dau din energia lor, i-am rugat să îi incurajeze cu aplauze pe colegii mei de la tehnic care în fiecare seară montează și dezinstalează un cinematograf. Când am terminat proiecția, aveam toate păturile scuturate, împachetate, aduse jos lângă noi la zona de regie, oameni care strângeau decorurile, oameni care strângeau cabluri, oameni care ne-au ajutat la dat jos ecranul. A fost emoționant. Ne-a spus un domn că de 42 de ani stă în apropiere de Aleea de sub Tâmpa și niciodată nu a văzut atâta lume.

Cel mai fain, vis-à-vis de public, cred că a fost când am văzut primul coș de picnic adus. Zâmbesc și acum când le văd.

Anul trecut, am avut 4 programe de scurtmetraje proiectate alternativ în fiecare oraș. Au fost turiști care au venit din Sinaia în Brașov să vadă și restul filmelor. Fain, nu? Îi spune turism cultural, parcă.

festivalier

Festivalier: Dincolo de partea vizibilă a caravanei, ar fi totuși munca din spate pe care noi, ca spectatori, nu o putem vedea. Au fost multe negocieri, discuții cu autoritățile locale, deplasări pe teren, autorizații de obținut ș.a.m.d. Ai avea un sfat pentru alte festivaluri mai mici care intenționează să meargă în orașele din țară?

Delia Marcu: Da, normal. Cel mai important sfat: să meargă! Se întâmplă foarte multe evenimente în București și mie îmi place din ce în ce mai mult să organizez și să gândesc în perspectivă evenimente în alte orașe.

Așa este, este o muncă în spate destul de mare, dar asta este valabil pentru toate evenimentele la care am lucrat de-a lungul anilor.

Publicul vede produsul final și de obicei tu, ca organizator, în momentul în care se desfășoară evenimentul vezi altceva decât publicul: vezi greșeli, vezi probleme de rezolvat. Mie mi se întâmplă să merg la alte evenimente și să analizez tot ce se întâmplă, să mă gândesc care a fost strategia, de ce ceva este mai la stânga când putea să fie mai la dreapta. Și niciodată munca din spate nu se termină odată cu evenimentul.

Într-adevăr, poate e mai greu în alte orașe, fiind orașe străine. Gândește-te că nu știam cum arată cu adevărat, ci doar din poze, multe dintre locații pentru Caravană. Și poți ajunge pe teren și să ai foarte multe momente “imprevizibile”. Însă toate se rezolvă, altfel nu am mai face evenimente de succes dacă nu am avea experiența “crisis managementului”. E drept că și din punct de vedere al comunicării este mai dificil, nu știi exact care sunt canalele potrivite, cum ajungi la oameni ca ei să ajungă la tine mai târziu. Dar e o provocare, nu? Și, mai ales, e o mare satisfacție când reușești să ajungi la un public nou.

festivalier

În cazul meu, în Caravană, intervin foarte mult instituțiile și autoritățile pe care le avem ca parteneri. Am avut noroc în anumite orașe să colaborez și cu persoane foarte dedicate și implicate (în Vatra Dornei oriunde merg văd pe stradă afișe sau flyere). Eu mai mult livrez și ei mă ajută. Dar am și alte evenimente pe lângă Caravană în alte orașe unde nici după câțiva ani și câteva ediții nu am reușit să cunosc publicul cu adevărat.

Sfatul meu pentru festivalurile mai mici care vor să meargă și în alte orașe este să nu le fie teamă sa investească timp și să nu se dea bătuți. Chiar dacă e nevoie să începi de la a suna pur și simplu la secretariatul primăriei și să ajungi să vorbești cu 10 departamente diferite același lucru până găsești sprijin și deschidere, este nevoie de multă perseverență ca să poți face un lucru măreț, nu? Iar pentru ei ăsta poate fi un lucru măreț. Sfatul meu este să petreacă și puțin timp înainte în orașul respectiv. E realitatea imediată, sinceră și este uneori de mare ajutor. De multe ori nu ne cunoaștem bine publicul festivalier în București, dar în alte orașe?

Festivalier: Ai fost implicată în organizarea multor festivaluri de film. Cum vezi festivalul de film în România în 2017 față de cum era în urmă cu câțiva ani?

Delia Marcu: Chiar în această seară vorbeam cu cineva la Arad despre cum se întâmplă din ce în ce mai multe festivaluri, nu numai de film. Nu e un lucru rău, evident, dar sunt curioasă încotro ne îndreptăm. În prezent sunt mult mai multe festivaluri de film nișate. Există diversitate, e bine. Însă în același timp a intervenit și această luptă de supraviețuire deoarece publicul are acum de unde să aleagă. Din păcate, există aceleași linii de finanțări și sponsorizări private pentru film.

festivalier
Credit foto: Mihai Barbu

Festivalier: Din punctul tău de vedere, care ar putea fi rolul unui festival de film?

Delia Marcu: Întotdeauna am crezut și am susținut că publicul trebuie să meargă și la un cinema de mall, să vadă blockbustere, și la festivaluri să vadă filme cu circuit festivalier. Ele nu se exclud.

Din punctul meu de vedere, rolul unui festival de film în primul rând este să îți ofere acces la filme care mai apoi nu sunt distribuite în cinema.

Este important să vezi un limbaj cinematografic diferit în aceste producții care, de cele mai multe ori, au numeroase premii la alte festivaluri internaționale, față de cele pe cae le poți vedea în programul cinematografelor. Mai mult, de exemplu unul dintre evenimentele la care lucrez de câțiva ani, Les Films de Cannes a Bucarest, inițiat de Cristian Mungiu, are meritul că la scurt timp după Festivalul de la Cannes aduce în România filmele premiate la aproape toate categoriile și, de cele mai multe ori, cu realizatorii lor în persoană. E o interacțiune directă în care poți discuta după vizionarea filmelor cu aceștia despre orice curiozitate: mai specializată sau pur și simplu despre conținut, poveste.

Partea de evenimente conexe din cadrul festivalurilor are, din nou, un rol foarte important, din punctul meu de vedere, pentru cei care au studii de specialitate în industria cinematografică.

Festivalier: De ce scurt-metraj? Sau, altfel spus, cum ai convinge pe cineva să meargă la o seară de scurt-metraje pentru prima dată?

Delia Marcu: Filmele de scurtmetraj sunt la fel de unitare ca și un lungmetraj. 2 ore pe care le petreci văzând un lungmetraj le poți petrece urmărind mai multe povești în mai multe stiluri din țări diferite și cu abordări diferite.

Ce îmi pare rău este că în această Caravană în aer liber, din păcate, nu putem difuza scurtmetraje foarte bune, uneori din cauza limbajului sau conținutului explicit. Este puțin mai delicat când pot avea acces și copiii.

festivalier
Foto credit: Andrei Neamțu

Festivalier: Ne poți recomanda 3 filme de scurt-metraj și 3 de lung-metraj?

Delia Marcu: Am să recomand, evident, 3 scurtmetraje de la NexT de anul acesta: Timecode – regia Juanjo Gimenez / Spania – nominalizat la premiile Oscar – secțiunea de scurtmetraj, Pipa, sexul și omleta – regia Ana Maria Comănescu / România, premiul publicului pentru film românesc de anul acesta la Festivalul Internațional de Film NexT și unul dintre preferatele mele din toți anii de Caravană – Bear, regia Nash Edgerton / Australia.

În ceea ce privește lungmetrajele, întotdeauna încerc să recuperez filmele pe care nu apuc să le văd în timpul festivalurilor la care lucrez și am să recomand 2 filme pe care îmi pare rău că nu le-am văzut pe ecran mare, în cinema, la timpul lor: Mon Roi, regia Maiwenn / Franța (premiul pentru “Best Actress” – Emmanuelle Bercot la Cannes Film Festival 2015), The Lobster, regia Yorgos Lanthimos (“Jury Prize” – Cannes Film Festival) și apropos de ce răspundeam la întrebarile anterioare, am să menționez și Whiplash, regia Damien Chazelle (2014).

Festivalier: What’s next la Caravana NexT?

Delia Marcu: Deconturi. Rapoarte și planurile pentru 2018. Chiar acum îmi fac un sum-up despre această ediție.

Leave a Reply

X