Loading

La SoNoRo de dimineață până seara târziu

Despre SoNoRo am scris deja aici și aici, dar în continuare mai avem multe de povestit. Așa că, am revenit cu impresiile noastre după cele mai recente dimineți și seri petrecute în cadrul festivalului, despre lucrurile pe care le-am observat și pe care ne-am dori să le vedem tot mai des și pe la alte evenimente festivaliere.

Prima oprire: aMUSE bouche I, la Point

Este deja o tradiție a festivalului SoNoRo să aibă concerte în locuri neconvenționale, iar ediția 2016 a venit din nou cu câteva propuneri care s-au dovedit a fi foarte potrivite. Pentru că tema de anul acesta este “La muse et le poete”, iar o muză are nevoie de spații cât mai inedite ca să inspire, organizatorii ne-au invitat într-o zi de duminică la un maraton concertistic la Point, Casa Memorială “Ion Mincu”, Fundația Lowendal, Galeria Galateca și la Sala de Lectură a Facultății de Litere. Conceptul acestei suite de concerte a fost inspirat (deci și organizatorii au avut, la rândul lor, o muză) de cartea scriitorului britanic Tom Hodkinson – „Ghidul leneșului”.

Processed with VSCO with f2 preset

Noi am mers la Point, chiar la primul concert, de la ora 11:00, la care Philippe Graffin (vioară), Răzvan Popovici (violă) și Maximilian Hornung (violoncel) au interpretat Johann Sebastian Bach – Suita pentru violoncel nr. 1 în sol major, BWV 1007 și Wolfgang Amadeus Mozart – Duet pentru vioară și violă în sol major, KV 423.

Nu este nimic mai frumos decât să îți începi ziua cu muzica lui Bach…sau a lui Mozart, ne-a întâmpinat Răzvan Popovici, directorul Festivalului SoNoRo.

Și chiar așa a fost. Ne-am dat seama că ne-ar plăcea să avem ocazia asta mai des: să putem merge într-o duminică oarecare la un matineu, să ascultăm muzică clasică, să luăm mic-dejunul, să bem o cafea, să schimbăm impresii cu oamenii care sunt la fel de preocupați de muzică cum suntem și noi.

Processed with VSCO with f2 preset

Ne-a plăcut mult și spațiul, Point, are un aer occidental și prietenos, este perfect pentru concerte și evenimente restrânse, dar poate mult mai interesante din perspectiva atmosferei pe care o creează. În mod cert vom reveni aici, la o piesă de teatru, un concert, o cafea și un antren.

Processed with VSCO with f2 preset

 

Processed with VSCO with f2 preset

 

A doua oprire: La Muse Hypnotique, la Catedrala Sfântul Iosif

Nici la Catedrala Sfântul Iosif nu mai ajunsesem până acum și, din ce-am înțeles, în fiecare din cei 10 ani de când avem SoNoRo a fost câte un concert și aici. Vorbim, din nou, despre o tradiție a festivalului și tare ne-am bucurat să vedem catedrala plină (mulți oameni au stat în picioare pentru că nu au mai prins locuri), să asistăm la o experiență cu totul și cu totul specială, într-o încăpere cu o acustică desăvârșită.

Mihaela Martin (vioară), Răzvan Popovici (violă) și Frans Helmerson au interpretat Johann Sebastian Bach – Variațiunile Goldberg în aranjament pentru trio de coarde de Dmitry Sitkovetsky.

Am ascultat Bach la lumina lumânărilor, cu alte sute de oameni, sub cupola catedralei care, datorită culorii, părea un cer în miez de noapte. Nu am făcut fotografii pentru că am stat cuminți și am ascultat concertul sub “cerul liber”. Imaginile de mai jos îi aparțin lui Șerban Mestecăneanu, fotograful oficial al festivalului.

serban1

14925739_10154467546421294_1499456828123759494_n

 

A treia oprire: Secret Letters, la Hanul Gabroveni (ARCUB)

Și de data asta ne-a atras atenția ideea acestui concert: cum ar fi să îmbinăm muzica și literatura, să ajutăm publicul să înțeleagă ce simțeau unii compozitori (Beethoven, spre exemplu) și în ce context își compuneau operele, să deschidem ușile unor povești de dragoste care ar fi putut inspira muzica pe care o ascultăm chiar și acum? Nu a fost o misiune ușoară, dar datorită scrisorilor de dragoste pe care organizatorii le-au ales și care au fost citite de gazdele evenimentului, Răzvan Popovici și Edmond Niculușcă, și a muzicienilor care au interpretat partituri atât de frumos asortate cu scrisorile, am avut încă o seară memorabilă.

Foto credit: Serban Mestecaneanu
Foto credit: Serban Mestecaneanu

S-au interpretat Ludwig van Beethoven – Șapte Variațiunie din “Bei Männern, welche Liebe fühlen”, WoO 46, pentru pian și violoncel, Leoš Janáček – Sonata pentru vioară și pian, Josef Suk – Elegie op. 23, pentru trio cu pian, George Enescu – Konzertstück pentru violă și pian, Francis Poulenc – Sonata pentru clarinet și pian și Anton Arensky – Variațiuni pe o temă de Chaikovski din Cvartetul de coarde, op. 35.

Cine a interpretat? Diane Ketler (pian), Louis Lortie (pian), Philippe Graffin (vioară), Mihaela Martin (vioară), Daniel Rowland (vioară), Chriastian Naș (violă), Răzvan Popovici (violă), Frans Helmerson (violoncel), Maximilian Hornung (violoncel) și Thorsten Johanns (clarinet). 

1333
Foto credit: Serban Mestecaneanu

Am ascultat scrisori scrise de Paul Eduard către Gala, Bohumil Hrabal către April Gifford, Marina Tsvetaeva către Boris Pasternak, Leoš Janáček către Kamila Stosslova, Mihai Eminescu către Veronica Micle și Ludwig van Beethoven către „Iubirea Nemuritoare”, citite de Edmond Niculușcă și Răzvan Popovici.

Scrisorile sunt cele mai frumoase produse ale intimității, a spus Edmond Niculușcă, gazda evenimentului.

Am plecat de la Arcub cu o stare tare bună, cu muzică și versuri, cu emoții de tot felul. Ne pare rău că s-au încheiat concertele SoNoRo din București, dar dacă sunteți din Cluj sau din Bistrița, mai aveți două ocazii zilele astea. Urmăriți pagina festivalului pentru detalii.

Așteptăm următoarele ediții SoNoRo, îi felicităm pe organizatori pentru nivelul la care au adus acest festival și le dorim cât mai multe idei frumoase de la un an la altul, așa cum ne-au obișnuit.

 

14463307_10154379715711294_8601247982614796389_n

 

Leave a Reply

X