Răzvan Popovici despre SoNoRo Musikland

Echipa Festivalier este mare iubitoare și susținătoare a festivalului SoNoRo și a tuturor evenimentelor, festivalurilor, ideilor creative adiacente. Ni se par impecabili: de la selecția artiștilor, la branding, la locurile alese pentru concerte, până la energia bună a echipei (ce oameni minunați lucrează în spate!) sau activările de brand, asortate mereu cu ce face SoNoRo. Să nu mai spunem de Răzvan Popovici, directorul festivalului, unul dintre cei mai charismatici și fascinanți artiști pe care noi i-am cunoscut în România. Ne bucurăm că am putut discuta cu el despre muzica de cameră și mai ales despre SoNoRo Musikland, festival ajuns la cea de-a 4-a ediție.

Raisa: Acum 17 ani ai fondat Asociația SoNoRo. Acum, platforma înseamnă Festivalul SoNoRo, SoNoRo Conac, SoNoRo Musikland, SoNoRo Interferențe, SoNoRo Arezzo. Înseamnă un brand impecabil și o comunitate deja puternică, comunitate ce vă urmează oriunde mergeți. Ți-ai propus de la bun început amplitudinea aceasta sau totul a crescut surprinzător de tare?

Răzvan: Am început  cu primul pas, Festivalul SoNoRo, deoarece îmi doream să creez în România un festival de muzică de cameră excepțional. Deși am fost inițial descurajat de cei din jur, iată la ce număr de ediții am ajuns! În anul imediat următor am creat programul de burse Interferențe, pentru că noi, muzicienii, ne apreciem profesorii, sunt cei care ne-au modelat și cu care am avut așa-numitele întâlniri de destin. Eu țin legătura și acum cu profesorul meu, Christoph Wyneken, care mă ghidează din când în când, atunci când studiez o lucrare nouă, mă critică și mă ajută să aprofundez anumite subtilități și aspecte tehnice sau muzicale. Am creat ulterior SoNoRo Arezzo, în Italia (10 ediții), într-o zonă plină de rafinament, și cred că muzica de cameră i-a întregit frumusețea. A urmat SoNoRo Conac, din dorința de a pune în valoare clădirile de patrimoniu de pe teritoriul României, unele dintre ele abandonate, altele mai puțin sau deloc cunoscute. Anul acesta SoNoRo Conac a împlinit 10 ani de existență, ceea ce mă face extrem de fericit. Decadele au acest efect asupra noastră – ne ajută să conștientizăm că am avut continuitate, coerență și că proiectul respectiv  s-a dezvoltat și a ajuns la oamenii potriviți. În sfârșit,  cel mai tânăr dintre proiectele noastre, SoNoRo Musikland, cu patru ediții, este un festival care cuprinde orașul Brașov, Sighișoara și fantasticele sate Viscri, Criț, Meșendorf și Prod.

În ceea ce privește amplitudinea, sigur că orice creator de proiecte își dorește ca acestea să se dezvolte, să fidelizeze publicul și să surprindă mereu cu noutate și gândire laterală. Nu aș putea să spun că totul a crescut surprinzător, deoarece am fost foarte atent și perseverent, iar rezultatele nu au întârziat să se manifeste.

Raisa: SoNoRo este un brand desăvârșit. Un brand coerent, poetic, elegant. Dacă SoNoRo ar fi un compozitor, care ar fi acela?

Răzvan: Wolfgang Amadeus Mozart. Aș adăuga un pictor: Giovanni Boldini.

Raisa: La voi acasă, la festivalurile SoNoRo, totul e foarte personal. Îmi amintesc și acum activarea Murmur de la o ediție SoNoRo, când am stat minute bune pe întuneric și am trăit doar muzica. A fost un moment pe care și acum îl povestesc. Ți-e teamă că SoNoRo va deveni prea mare pentru a-și păstra fragilitatea?

Răzvan: Să știi că nu mi-e teamă pentru că SoNoRo are festivaluri de nișă, cu un public bine definit și cu spații care au un număr variabil de locuri. Frumusețea proiectelor SoNoRo este că își păstrează poezia și fragilitatea despre care vorbești și în biserici fortificate, unde sunt 80 de locuri, dar și la Ateneul Român sau Sala Radio, unde sunt 800 sau 900 de locuri. Muzica de cameră se interpreta la început în camere, iar reperele noastre sunt bine definite – de la alegerea spațiilor, până la muzicieni și program. Să ne reamintim că tradiția muzicii de cameră (de salon) a fost instituită pentru prima dată la sfârșitul anilor 1700 și începutul anilor 1800 de Hadyn, Mozart și Beethoven, în așa-numita epocă clasică vieneză. În respectivele saloane se interpretau triouri, cvartete, cvintete compuse pentru instrumente cu corzi, pian sau instrumente de suflat. Muzica de cameră implică o anumită eleganță și o disponibilitatea mentală și sufletească de a ajunge la liniște.

Raisa: Ai dus muzica în spații atipice. Se mulează notele pe spațialitatea în care o duci sau mai degrabă te surprind contrastele care reies?

Răzvan: Cred că notele se armonizează cu spațiul, iar tu știi în ce locuri ajungem – de la filarmonicile din marile orașe, la palate culturale, case memoriale, dar și în șurile unor case săsești. Mai ales în aer liber ai putea crede că avem parte de contraste, căci mai latră un câine, se aud și greierii, uneori mai bate și vântul, dar toate aceste sunete naturale, firești, reușesc să se integreze în cele muzicale și să formeze un tot unitar.

Raisa: Ce crezi că face ca un festival să aibă succes?

Răzvan: Din punctul meu de vedere, următoarele ingrediente sunt esențiale: viziunea, perseverența, răbdarea, intuiția, relațiile interumane, inovația.

Raisa: De-atunci până în prezent, cam care ar fi principalele trei lecții învățate în crearea unui brand de festival?

Răzvan: Prima lecție are legătură cu oameni: de la artiști până la echipă și colaboratori – toți sunt vitali pentru a crește și rafina un concept. Cea de-a doua lecție este flexibilitatea, căci în organizarea de evenimente există mereu factori care pot destabiliza ceea ce ai planificat, dar cu adaptabilitate și prezență de spirit se găsesc soluții întotdeauna. A treia lecție este calitatea – de la interacțiunea cu sponsorii și partenerii până la ceea ce propui publicului, ei bine, acesta este un reper de la care nu mă abat și pentru care SoNoRo este astăzi brandul pe care îl cunoști.

Raisa: Cred că ai observat că de la un an la altul crește vertiginos numărul festivalurilor în România. Sunt vreodată prea multe festivaluri?

Răzvan: Sigur că nu sunt prea multe de vreme ce apar constant festivaluri noi, e foarte bine că se întâmplă așa, înseamnă că există spațiu de manifestare. Știi cum se spune – e loc sub soare pentru toată lumea! În definitiv, cu cât publicul este expus concertelor de calitate, cu atât nivelul educației muzicale va crește.

Raisa: Am ajuns și la a 4-a ediție a Festivalului SoNoRo Musikland. Cum a apărut ideea acestui festival?

Răzvan: Ideea a apărut dintr-o dorință firească de a recupera trecutul de peste 800 de ani al “nemților rătăcitori” (sași, șvabi și zipzeri) din Transilvania. Încă din prima ediție, în 2019, am pus accent pe bisericile fortificate din Criț, Meșendorf și Viscri pentru că aceste edificii sunt vechi de sute de ani și martorii tăcuți ai rezistenței în fața trecerii timpului. La Biserica fortificată din Criț, în urmă cu 400 de ani, a fost adoptată prima lege școlară rurală din Transilvania, deci e un element de unicitate al locului. Biserica Fortificată din Meșendorf este o biserică în stil gotic timpuriu, ridicată în secolul al XIV-lea, iar cea din Viscri reprezintă un exemplu impresionant de arhitectură defensivă transilvană. Se știe, dar e bine să reamintim că datorită valorii culturale și istorice, centru satului Viscri și biserica fortificată au fost înscrise în 1999 pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.

Iată doar câteva repere care m-au inspirat să iau decizia firească de a integra în brandul SoNoRo un festival dedicat Transilvaniei. După cum se poate observa, chiar etimologia festivalului nostru este intenționat de limbă germană, Musikland, pentru a celebra moștenirea culturală a acestui spațiu încărcat de istoria și vechile tradiții săsești. Poate că este și un demers de a invita oamenii să facă și călătorii culturale, nu doar turistice.

Raisa: Ce aduce nou festivalul de anul acesta faţă de ediţiile anterioare?

Răzvan: Anul acesta am inclus trei spații noi și chiar vreau să vă povestesc câte ceva despre ele. HUB 2068, una dintre cele mai frumoase clădiri din centrul istoric al Brașovului – palatul din strada Mureșenilor, nr. 27 – revine la viață după mai bine de 150 de ani de la construcție și 23 de ani de abandon. Palatul a fost construit în 1869 de arhitectul Peter Bartesch, iar clădirea are 36 de încăperi. Arată splendid, iar după un amplu proces de restaurare, sunt convins că acest loc va deveni un adevărat hub al artelor.

Un alt spațiu nou în istoricul festivalului este Biserica fortificată din Prejmer, situată în cadrul Cetății Prejmer – una dintre cele mai bine păstrate fortificaţii din Europa, dar şi cel mai vechi monument istoric din județul Braşov. Construcţia acesteia a fost începută de către cavalerii teutoni în 1218, iar după expulzarea lor a fost finalizată de către cistercieni. În 1999, biserica a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, iată un motiv suficient de solid pentru a fi inclusă în circuitul cultural SoNoRo Musikland.

Și Conacului Heldsdorf, cu un nume care provine chiar de la denumirea localității în care este situat (Heldsdorf înseamnă Hălchiu în limba germană), este un loc nou în care a răsunat muzica SoNoRo. Acest conac reprezintă un fost hambar metamorfozat în spațiu de evenimente, caracterizat de simplitate și atenție la detalii. Materialul utilizat predominant pentru decorul curții și al interiorului acestui conac este lemnul combinat cu fierul forjat.

Un alt element de noutate la această ediție e reprezentat de cinci muzicieni care au venit în premieră la un proiect SoNoRo: violonista franceză Clémence de Forceville și violonistul spaniol Jesús Reina, violiștii Liisa Randalu din Estonia și Mihai Cocea din România și pianistul brazilian Gustavo Carvalho. Fiecare dintre ei este excepțional, desigur, dar aș vrea să menționez măcar câteva elemente definitorii ale carierei lor. Clémence de Forceville este concertmaestru al Orchestrei de Cameră din Paris și predă ca asistentă la clasa de vioară a lui Philippe Graffin, la Conservatoire Nationale Supérieur de Musique et de Danse de Paris. Jesús Reina a studiat la Școala Yehudi Menuhin și a primit Premiul Porțile Andaluziei, o recunoaștere acordată persoanelor și instituțiilor care promovează valorile Andaluziei în lumea întreagă. Liisa Randalu este violista Cvartetului Schumann, câștigător al Concursului Schubert de la Graz 2012, al Marelui Premiu al Concursului „Quatuors a Bordeaux” 2013, al Premiului Jürgen-Ponto 2014 și al Premiului BBC Newcomer în 2016. Mihai Cocea este șeful de partidă al Orchestrei Filarmonice din Bruxelles, iar în noiembrie 2020, a primit titlul de Asociat al Academiei Regale de Muzică din Londra pentru activitatea sa pe plan internațional. Gustavo Carvalho a interpretat concertele lui Șostakovici la vârsta de 12 ani cu Orquestra Sinfônica de Minas Gerais la Palácio das Artes din Belo Horizonte, fiind considerat în 2004 unul dintre cele mai promițătoare talente ale generației sale. Este fondatorul și directorul artistic al Festivalului Artes Vertentes din Tiradentes (Brazilia), care va avea cea de-a XI-a ediție în septembrie 2022.

Raisa: Cum faci selecția artiștilor participanți? Îi asortezi cu spațiile și specificul fiecărui loc?

Răzvan: Ei se asortează oricum cu spațiile, nu se simt condiționați, deoarece la nivelul la care au ajuns sunt versatili, se adaptează și interpretează la fel de bine în orice loc. Așa cum e în orice domeniu, ajungi să știi cine sunt cei mai buni și să le urmărești activitatea. Pe mulți dintre muzicienii pe care i-am invitat de-a lungul anilor la concertele SoNoRo, împreună cu Diana Ketler, directoarea artistică a Festivalului SoNoRo, i-am cunoscut la alte festivaluri sau am interpretat alături de ei. Selecția o facem în funcție de conceptele muzicale și de disponibilitatea artiștilor.

Raisa: Aveți și concerte în sate. Se întâmplă să ajungă acolo și localnici/ săteni?

Răzvan: Absolut! Muzica are efectul de a ajunge la orice spirit curios și la o inimă deschisă. Vin întotdeauna și localnici, dar și turiști străini care sunt în vacanță și văd afișul festivalului plasat în câteva zone din satul respectiv. Pentru noi, când le vedem strălucirea din ochi la finalul concertului, e cea mai mare bucurie!

Raisa: Care este concertul pe care îl aștepți (dintr-un motiv sau altul) cel mai tare la această ediție a Festivalului SoNoRo Musikland?

Răzvan: Simpatică întrebare, e ca și cum trebuie să alegem preferatul dintre copii! Firește că îmi plac toate locurile pe care le-am selectat în această ediție a festivalului și nu vreau să fiu părtinitor, dar amintindu-mi de edițiile anterioare abia aștept jamsession-urile la lumina lunii, sub stele și în antiurajul greierilor. De asemenea, concertele din bisericile fortificate de la Viscri și Meșendorf pe care le îndrăgesc nespus.

Credit foto: Șerban Mestecăneanu

Răzvan Popovici s-a născut la Bucureşti într-o familie de muzicieni şi a început studiul violei cu tatăl său, Mugur Popovici. A studiat la Salzburg, Paris şi Freiburg cu Peter Langgartner, Jean Sulem şi Wolfram Christ.

A cântat ca solist în sala Filarmonicii din Köln, Festspielhaus Baden-Baden, Ateneul Român din București, Prinzregententheater din München şi Théâtre des Champs-Elysées din Paris alături de Orchestra de Cameră din Köln, Orchestra de Cameră din Kobe, Orchestra Națională Radio din București, Filarmonica „George Enescu”,  Filarmonica Transilvania din Cluj, Chaarts Chamber Artist din Zürich sau Kamerata Kronstadt. A colaborat cu Juliane Banse, Shlomo Mintz, Konstantin Lifschitz, Natalia Gutman, Nobuko Imai, Elena Bashkirova, Radovan Vlatkovic, Daishin Kashimoto, Olli Mustonen, Gilles Apap, Frans Helmerson, Mihaela Martin, Ilya Gringolts, Vladimir Mendelssohn, Louis Lortie, Giovani Sollima şi Thomas Demenga.