Adina Maria Sandu: „Improvizația este o resursă la care apelez în momente neașteptate”

Adina Maria Sandu este director artistic al Festivalului Național de Improvizație – !MPRO, om responsabil în echipa Teatrului RECUL și în cadrul Fundației LEADERS. A lucrat aproape 14 ani în educație nonformală cu elevi, pentru care a gândit curricule, organizat programe de învățare și predat în special teme legate de leadership, încredere în sine, comunicare, găsirea unei vocații.

Prin training-urile realizate a descoperit teatrul de improvizație și a început să învețe, a participat la multe ateliere, a intrat într-o trupă alături de care a început să joace pe scenă, a început să îmbine învățarea cu tehnicile de impro și să dezvolte programe pentru profesioniști din business.

Aflăm mai multe despre teatrul de improvizație și drumurile deschise de această pasiune, precum și despre cea de-a zecea ediție a Festivalului Național de Improvizație care va avea loc în București, la teatrul Recul (Splaiul Unirii 160), în perioada 15-18 septembrie.

Cum ai ajuns în lumea teatrului de improvizație și ce s-a schimbat în viața ta datorită acestuia?

Adina Maria Sandu: În 2014 organizam Tabăra Leadership Autentic, o inițiativă a Fundației LEADERS prin care aduceam în același loc timp de șapte zile, tineri liceeni care pe parcursul anului școlar participaseră la programul Leadership Autentic, o un program educațional anual care avea loc în 15-20 de orașe din țară. Tabăra era prilejul în care puteam să testăm lucruri noi, metode mult mai creative de lucru, iar una dintre colegele mele care aflase despre teatrul de improvizație mi-a recomandat să invităm trupa Improvisneyland pentru un modul cu elevii.

Au participat atunci Monica Anastase (fontatorul !MPRO) și Rozana Radu. M-am îndrăgostit pur și simplu de jocurile de impro și energia lor și am văzut cu ochii mei cât de mult potențial are improvizația în astfel de contexte de învățare – elevii au ajuns să se simtă mult mai apropiați unii de ceilalți, să aibă mai multă încredere în grup, să comunice mai ușor și să se conecteze mai ușor la scopuri comune.

După acel moment m-am dus la toate cursurile realizate de Academia Improvisneyland în București, am intrat într-o trupă de improvizatori amatori și am început să jucăm în diverse spectacole, am început să ne antrenăm la Recul, am adus mult din lumea improvizației în cariera și în viața mea personală. Foarte specific, am ajuns să nu-mi mai fie atât de frică de eșec, să-mi dau voie să fiu eu, să-mi ascult mai bine instinctul, lucruri care m-au dus către niște schimbări majore precum a face un pas în antreprenoriat și a mă alătura proiectului Teatrul Recul sau chiar să spun da provocării de a face parte din echipa festivalului !MPRO.

Ce știai și ce nu știai despre impro la debut și care sunt cele mai importante lecții învățate până acum pe scenă pe care le-ai preluat și în viața personală? Ce înseamnă acum pentru tine improvizația? Și ce e în continuare magic? Dar dificil?

Adina Maria Sandu: Improvizația continuă să crească și să capete forme noi cu fiecare om suficient de curajos să încerce ceva nou, fie că este vorba de un format, un stil, un context în care o aduce. Asta nu știam la început și fiecare descoperire m-a făcut să fiu și mai curioasă despre această formă de exprimare artistică. Îmi amintesc mereu ediția a 3-a a Festivalului !MPRO care a debutat cu un spectacol de improvizație muzical în stil cabaret realizat de trupa IELE care m-a fascinat pur și simplu. Nu știam atunci că poți să improvizezi cântând, la fel cum am fost impresionată de spectacolul poetic, în versuri, realizat de Dave Morris și Missie Peters.

Anumite replici erau atât de potrivite pentru a duce spectacolul mai departe, pentru a te impresiona prin deciziile luate absolut pe loc de improvizatori, având muzicalitatea unor rime perfecte pentru care mulți petrec ore în șir să le gândească.

Improvizația mi-a oferit o nouă perspectivă asupra situațiilor de zi cu zi și asta m-a ajutat să dezvolt noi atitudini și comportamente. Sunt mult mai flexibilă atunci când lucrurile nu merg așa cum am plănuit inițial, și chiar și atunci când nu ies deloc. Am mai mult curaj pentru că știu că un eșec poate fi doar o oportunitate de a încerca lucrurile din nou și într-un mod diferit.

Acum pentru mine improvizația este o resursă la care apelez în momente neașteptate. De exemplu dacă sunt într-un curs și simt că energia participanților este scăzută, aleg să rup ritmul cu o tehnică de impro și parcă totul capătă alt sens.

Pentru mine magia improvizației constă în unicitatea ei. Faptul că poți să ai norocul să fii într-o seară într-o sală în care se joacă un spectacol de impro care nu va mai exista niciodată exact așa cum l-ai văzut: personajele, narațiunea, totul ia naștere chiar în fața ta, și va trăi doar acolo, în acea seară, pentru tine.

Ce este dificil? să te lupți cu prejudecățile care roiesc în jurul ideii de improvizație.

Cum ai ajuns în echipa Festivalului Național de Improvizație și ce e diferit și special la acest eveniment față de alte tipuri de evenimente culturale din zona teatrală? În ce măsură activitățile și spectacolele de până acum te-au influențat în carieră sau în viața personală?

Adina Maria Sandu: Vă povesteam mai sus că printre primele persoane pe care le-am cunoscut din lumea improvizației este chiar Monica Anastase, fondatoarea Festivalului !MPRO. Datorită ei am participat ca spectator la primele ediții ale festivalului, între timp făceam și multe cursuri în cadrul școlii de impro unde preda și ea și am început să ne apropiem, apoi am încercat să ajut cu câteva task-uri punctuale din rol de voluntar, iar la ediția din 2018 Monica mi-a adresat întrebarea la care am răspuns cu Da… și… am ajuns să fac parte din echipă.

Festivalul este cu totul o călătorie specială și foarte diferită de alte evenimente culturale. Spun asta pentru că timp de o săptămână publicul bucureștean poate să vadă cele mai faine spectacole de teatru de improvizație din acel an, iar asta este doar o parte.

În zilele de festival au loc workshop-uri atât pentru improvizatori experimentați, cât și pentru publicul general care nu a mai participat până în prezent. Și ce e și mai interesant este tocmai că festivalul a adus în fiecare an invitați pe care i-aș putea numi legende ale comediei internaționale, performeri precum Mick Napier, Joe Bill, Dave Morris, Jill Bernard, Kevin Mullaney, Andel Sudik, cu care poți să petreci câteva ore în aceeași încăpere și să descoperi improvizația prin metoda lor.

Spectacolele se încheie mereu cu petreceri sau seri tematice, impro Jam-uri în care oricine se poate urca pe scenă pentru un moment scurt de impro.

Fiecare activitate și spectacol din festival la care a avut ocazia să particip au fost unice și mi-au dat doza suficientă de curaj și încredere să continui să lucrez cu și pentru improvizație în România.

Aniversezi anul acesta 4 ani de când ești în echipa de organizare a Festivalului Național de Improvizație. Povestește-ne despre cele mai plăcute momente de până acum, dar și despre provocările și bucuriile ediției din acest an.  

Adina Maria Sandu: Top 3 momente din cadrul festivalului ar fi:

• Debutul ediției din 2019: era în jur de ora 18:00 și aranjasem totul la sala Media de la TNB. În sală era liniște, impromeleonul (mascota festivalului !MPRO) era atârnat pe cortină, voluntarii erau pregătiți să primească publicul, improvizatorii care urmau să joace în seara respectivă împărtășeau emoții în cabina actorilor. Și țin minte exact cum mi-am luat câteva minute să mă bucur de moment. Era prima ediție în care făceam oficial parte din echipă și eram responsabilă de Festival și veneam după niște luni foarte stresante de căutat finanțare (fiind și ediția unde nu am avut sprijin din partea unui grant). Nu am știut niciodată concret dacă o să ne permitem să organizăm festivalul în anul respectiv, ci am luat-o ușor, fiecare zi în parte, și așa am ajuns în ziua deschiderii, cu toate resursele necesare unei ediții de succes.

 

• Cu o seară înainte de ediția din 2020: eram într-un Zoom cu colegii din echipă. Urma să începem festivalul în ziua următoare în Grădina Casei Universitarilor, outdoor, cu public. Recent se dăduse o nouă ordonanță cu măsuri de restricție Covid și era neclar dacă suntem sau nu în legalitate cu evenimentul. Acum, uitându-mă înapoi îmi dau seama câte variabile luam în calcul (distanța dintre scaune, măști, cât public, cât de departe să punem scena, la ce oră să începem astfel încât să poată să ajungă toată lumea acasă când intra lockdown-ul în vigoare). Aveam improvizatori care veneau din străinătate să joace în festival pentru care am făcut scrisori oficiale către Ambasade să-i lase să iasă din țară cu teste negative, făcusem măști personalizate să oferim publicului pentru că eram destul de la început în pandemie și nu toată lumea avea acces la măști, nu existau teste rapide, nu exista vaccin, încă nu se știa mai nimic despre covid. Eram obosiți, nervoși, dar cumva aveam puterea să găsim umor în situație. Și țin mine că Dan Miron, colegul nostru, ne-a făcut să râdem atât de mult încât am uitat de tot stresul. Ziua următoare, festivalul a fost mutat în doar câteva ore din format live cu public programat în Grădina Casei Universitarilor, în format de studio, la Teatrul Recul, fără public, cu transmisiune live. La finalul festivalului, aveam pregătit și un concert Les Elephants Bizzares, foarte potrivit pentru un festival cu public outdoor, concert pe care l-am găzduit tot în Teatrul Recul, transmis live pe YouTube. În sală eram doar noi, organizatorii, cu măști, încercând să păstrăm distanță, dându-ne voie să uităm pentru câteva secunde de tot ce se întâmplă și să dansăm… un dans pe care cred că toți îl făceam pentru prima dată în peste 8 luni de pandemie.

 

• Finalul ediției 2021: pentru prima dată, după un an de așteptare, în sală erau oameni. Auzeam aplauze, puteam să văd zâmbetele celor din public, ne-am bucurat să fim împreună și să ne putem lua de mână cu toată echipa la finalul evenimentului, a fost magic.

Anul acesta? Am învățat din edițiile trecute că imprevizibilul poate să apară oricând, așa că încercăm să-l întâmpinăm cu bucuria improvizatorului. Am pregătit șase spectacole regizate de unii dintre cei mai activi și implicați improvizatori din România, șase idei care nu s-au mai jucat până acum, fiecare având o distribuție unică. Avem un grup nou de debutanți pe care abia aștept să-i cunosc și un spectacol în care Joe Bill va fi Stuck in the Middle alături de cei șase regizori selectați.

Pentru prima dată după mult mult timp îmi doresc să am timp să pot să mă bucur de spectacole în cadrul festivalului.

Ce îți dorești cel mai mult ca improvizator? Dar ca spectator?

Adina Maria Sandu: Ca improvizator îmi doresc scene sincere, colegi de scenă care să se bucure că sunt în scenă cu mine. Ca spectator, îmi doresc scene sincere, să văd bucurie, susținere și eleganță pe scenă. 

Celor care n-au descoperit încă lumea teatrului de improvizație – povestește-le pe scurt care sunt cele mai importante lucruri pe care le vor descoperi la festival.

Adina Maria Sandu: Ediția a 10-a este o bucurie și vă prezint pe scurt fiecare seară de spectacole:

Deschidem festivalul cu un Impro Jam în care oricine poate să urce pe scenă, continuăm cu Spectacolul din secțiunea DEBUT a festivalului, Trupa Wednesday cu Tocănița de idei. Un montaj liber, coordonat de Doina Antohi, care pornește de la o discuție despre întâmplările recente și notabile, semnificative, din viața persoanelor aflate în public, dispuse să împărtășească din experiențele lor.

Stuck in the middle cu Joe Bill este spectacolul în care regizorii invitați să creeze spectacole pentru ediția 10 a festivalului (Bogdan Untilă, Vlad Pasencu, Delia Riciu, Ștefan Huluba și Andrei Bratu) îl vor provoca pe invitatul special Joe Bill, unul dintre cei mai buni profesori de improvizație scenică și comică din SUA, să scoată la iveală personaje și scene diferite fără nici o secundă de răgaz. Sugestia publicului pornește un foc continuu de episoade improvizate care îl vor solicita, la limite psihice și fizice, pe cel prins în mijloc.

Cea de-a doua seară o deschidem cu De poetica motus – spectacolul studenților la actorie, coordonat de Andrei Bratu, în care improvizatorii Miruna Ușurelu, Aurelian Culea, Răzvan Bratu, Alexandra Pribeagu, Dima Tui și Bohor Nicholas se exprimă prin coregrafie, muzică și poezie – ingredientele unui spectacol plin de entuziasm, pentru a pune în valoarea identitatea noii generații de actori!

Continuăm cu Bivolul sună întotdeauna de doua ori, coordonat de Bogdan Untilă. Inspirați de stilul dramaturgului David Mamet, improvizatorii Mihaela Georgescu, Vlad Pasencu, Octavian Reghina, Adelina Toma, Răzvan Bratu și David Moscovici se iau la trântă cu lumea necruțătoare a business-ului, într-un magazin de antichități.

A treia seară de festival se deschide cu Generația Z, un spectacol regizat de Ștefan Huluba, ai cărui protagoniști vor fi elevi care vor juca și se vor juca pentru prima oară la Festivalul Național de Improvizație. Creativi și dinamici, adolescenții vor înlesni publicului accesul într-un univers cu totul nou în care ei propun regulile jocului, iar nouă nu ne rămâne decât să ne lăsăm purtați pe valul improvizației.

Continuăm cu Silent scenes, un spectacol care are de-a face cu scene silent și slapstick comedy. Delia Riciu regizează un spectacol copilăros, jucăuș și mai puțin încărcat de replici, inspirat din desenele și animațiile vechi și de The Fraltons – A speechless Adventure of four bandits, la care participă improvizatorii Dan Miron, Dan Codreanu, Adrian Loghin, Tibi Spătăreanu, Radu Catană și Sabina Uță.

Ultima seară de festival aduce un spectacol foarte special, Dealing with it, antrenați de Joe Bill, improvizatorii Doina Antohi, Adrian Loghin, Adelina Toma (România), Orla McGovern (Irlanda) și Stefan Andersson (Suedia) creează un spectacol organic despre reconectare și felurile în care depășim pandemia, precum și despre evenimentele pe care le traversează întreaga planetă.

Închidem într-o notă romantică cu You’ve got Improv, regizat de Vlad Pasencu, o comedie romantică muzicală despre prime întâlniri romantice, fluturi care apar în stomac în clipe în care te aştepți mai puțin şi secrete nespuse (dar cântate), improvizatorii Adriana Bordeanu, Alex Cătănoiu, Mihaela Georgescu, Oana Laura Gabriela, Tibi Spătăreanu și Răzvan Teodorescu ne arată că dragostea e simplă, însă, oamenii sunt deseori cei complicaţi.

De ce crezi că ar avea nevoie teatrul de improvizație pentru a deveni un fenomen de masă în România?

Adina Maria Sandu: Cred că de mai mulți oameni care să tragem în direcția asta și poate de mai multă popularizare a subiectului. Mi s-a întâmplat de câteva ori să scriu proiecte pentru diverse linii de finanțare, proiecte excelente care se află la intersecția dintre artă, educație, implicare în comunitate, și pentru că oamenii din aceste proiecte nu sunt cei mai faimoși actori aceste proiecte să fie refuzate. Sau, uneori, se întâmplă să fie susținute și să aibă loc, dar să nu se bucure de un capital de imagine suficient pentru cât de interesante și utile și de impact sunt ele.

Recomandă-ne câteva lecturi sau canale de unde putem afla mai multe despre improvizație și improvizatori care-ți plac.

Adina Maria Sandu: Din România vi-l recomand pe Vlad Pasencu, un improvizator care a lansat chiar anul trecut în cadrul festivalului prima carte de impro scrisă de un autor român, „Un cuvânt, orice cuvânt”.

Dacă vreți o lectură ușoară cu informații esențiale pentru improvizatori, vă recomand cartea scrisă de Jill Bernard, Small Cute Book of Improv.

Resurse online foarte bune găsiți la Jules Munns sau Chris Mead, doi improvizatori minunați din UK.

———————————————————————-

Interviu realizat de Anca Macoviciuc pentru Festivalier.