Ioana Stanca, board creativ DIPLOMA 2022

Ioana Stanca este artistul vizual care mixează broderia, colajul cu sculptura moale, instalația ori performance-ul. Imaginarul Ioanei urmează un mod particular și intim de a se raporta la spațiul studioului cu varietatea de asocieri, texturi și situații. Imaginile cu foarfece antropomorfe, corpuri feminine sau bobine sunt recurente în munca ei, chestionând sexualitatea și alienarea. Am discutat cu Ioana în contextul festivalului DIPLOMA 2022, care va avea loc în perioada 7-16 octombrie, la Combinatul Fondului Plastic. La ediția acestui an, Ioana face parte din boardul creativ, evaluând lucrările tinerii generații de artiști în categoria Artă textilă.

Raisa: Faci parte anul acesta din boardul creativ DIPLOMA. Cum și când a început povestea ta cu acest festival al noii generații de artiști români?

Ioana: Știu despre festival de câțiva ani deja, însă anul acesta am fost invitată pentru prima dată să fac parte din Boardul Creativ.

Raisa: Ce ne poți spune despre categoria jurizată de tine? Ce tipuri de lucrări ți-au atras atenția și de ce?

Ioana: Au fost 2 proiecte care s-au remarcat: Gabriela Iuliana Leu cu lucrarea “Flori nomade” și Sarah Maria Olteanu cu seria “Amprenta”. Am apreciat faptul că, deși foarte diferite între ele, artistele au venit cu o viziune fresh și teme sensibile, ancorate în actualitate. La ambele am apreciat și latura tehnică – craft și prezentarea.

Raisa: Ai fi simțit nevoia în categoria jurizată de tine de mai mult(ă)…

Ioana: …experimentare cu texturile și mai multe tehnici noi de lucru cu fibrele.

Raisa: Cât de greu sau ușor este să evaluezi un act artistic? Cât din proces este matematic și obiectivism și cât subiectivism & gust propriu?

E adevărat că, din exterior, ar putea părea dificil ori chiar lipsit de delicatețe să evaluezi o serie de lucrări. Însă din postura de profesionistă în domeniul pe care l-am jurizat, am avut criterii clare in privinta punctajelor.

Raisa: De ce i-ai încurajat și îi încurajezi pe tinerii artiști să fie parte din proiectul Diploma?

Ioana: Cred că prezența unui tânăr absolvent la Diploma poate fi o confirmare că se găsește pe un drum bun în domeniul artistic, dar și un mod eficient de a câștiga vizibilitate.

Raisa: În fiecare an, la Diploma avem revelații. Artiști la început de carieră, izbucniri creative ce așteaptă să fie șlefuite sau, din contra, tușe artistice deja definitivate, în ciuda vârstei. Cu toții, însă, au acea frică a începutului. Tinerii artiști nu știu dacă vor reuși, dacă și-au ales bine această carieră. Ce le poți spune vizavi de aceste frici? Sau tu, tu ce ai făcut cu aceste frici când ai fost la începutul la care ei se află acum?

Ioana: Frica poate fi un bun mobilizator. Tuturor ne este frică în diferite momente de-a lungul vieții, cu precădere atunci când ne confruntăm cu situații noi și e firesc să fie așa. Mie, când mi-a fost frică, am cusut. Nu m-am gandit prea mult după ce am absolvit la ceea ce urma să fac după. Am continuat sa lucrez chiar si cu mari incertitudini în față.  Asta fac și acum. Actul artistic – sa fiu în atelier –  ma detensioneaza și mă readuce în echilibru. Pentru ca descarc în el tot ceea ce simt. Prin lucrări vorbesc despre fricile mele, despre ceea ce iubesc, despre traume, despre ce trăiesc.

Raisa: În devenirea ta artistică, ai studiat la Accademia di Belle Arti di Roma, Italia, și la Universitatea Națională de Arte din București. Ai rămas, totuși, în România. Cum te simți, având și perspectiva internațională, în raport cu piața artei din țara noastră?

Ioana: Cu siguranță că piețele sunt diferite pentru că vorbim nu doar despre bugete diferite, dar și de un nivel de educație în ceea ce privește arta care, în România, aș zice că este, încă, abia la început. Există însă și semne bune și mă refer aici la o nouă generație de colecționari – mai deschiși și mai dornici să înteleagă cum evoluează tinerii artiști.

Raisa: Lucrările tale glisează între diferite tehnici de lucru cu textilele: broderie, colaj, sculptură moale, instalație sau performance. Ești, preponderant, un artist tactil. Crezi că arta, prin atingere, devine, cumva, mai ușor de ajuns la oameni? Simți arta mai puternic atingând-o?

Ioana: Desigur că, într-o expoziție, publicul este invitat, de cele mai multe ori “să nu atingă”. Ce se întâmplă, însă, când îl inviți să facă opusul? A fost fascinant, de exemplu, să observ oamenii interacționând cu instalația SOFT RITUALS, după ce performance-ul se încheiase. Ușor timizi. dar încântați că puteau atinge și simți texturile, că o puteau împinge și pune în mișcare. Participau, în acest fel la o “activare” – așadar, prezența lor era importantă.

Nu stiu daca asta i-a ajutat să “înțeleagă’’ mai bine instalația, dar cel puțin, au simțit-o. La propriu.

Raisa: Universul tău artistic este unul extrem de colorat. Cromatici vii, forme voluminoase, contraste care te fac să te trezești din amorțeli. Simți vreodată că universul tău creativ riscă să fie acaparat de uniformizare cromatică? Și dacă teama asta există, cum reușești să o ții departe?

Ioana: Nu am temeri în atelier. Poate doar presiuni ce țin de timp, pentru ca broderia e un mediu slow și trebuie să fiu mereu atentă la cum îmi gestionez munca atunci când mă pregătesc pentru o expoziție.

De obicei, lucrările ‘’își cer’’ culorile încă din faza de schiță. Sau pot fi serii de lucrări în care să domine o culoare, cum este seria de broderii PROPHET. Aici fundalurile sunt roșii-sângerii pentru că personajele sunt surprinse în momente puternice, violente aproape, de descătușare, de eliberare –  folosindu-se de foarfeci.

Expoziții recente Ioana Stanca: I suddenly unfurled many eyes, ICR New York, Soft as water, PINCE, Budapest, Din fibre, un foc, Paris – Viitorului, TRANZIT, București, Staycation, Catinca Tăbăcaru Gallery & Sandwich Offspace Malmaison, Light clarity avocado salad in the morning, Galeria Jecza, Timișoara; May amnesia scratch our membrane, IOMO Gallery, București; Electric Crossroads, Nosco Gallery, Bruxelles; Horror Vacui, RCW, Braunstein Palace, Iași; Stasi Frenetica, Galleria D’Arte Moderna, Torino; Elastic structures. A performatine dialogue, MNAC Bucureşti; Yes Oui Canot, Maison de la Fontaine, Brest ; Centre Culturel de Rencontre Abbaye de Neumunster, Luxemburg.